Experimentul în cercetarea sociologică
Experimentul în cercetarea sociologică
Definiția cea mai completă a experimentului este dată în „Workbook sociologul“: „Experimentul în sociologie - un mijloc de obținere a informațiilor cu privire la modificări calitative și cantitative care indică activitatea și comportamentul unui obiect, ca urmare a expunerii la anumiți factori gestionate și controlate“
Logica experimentală generală este că, prin selectarea anumit grup experimental (sau grupuri) și plasarea acestuia într-o situație experimentală neobișnuită (sub influența unui anumit factor) urme de direcție, magnitudinea și modificări ale caracteristicilor de rezistență interes sociolog, care sunt numite controale.
Tipuri de experimente și metode de selecție a grupurilor experimentale.
Experimentele diferă prin natura situației experimentale, și pe structura logică.
Prin natura experimentale experimente situație sunt împărțite în domeniu (subiectul este familiar, natural) și de laborator (formarea artificială a grupurilor, plasarea lor în condiții special create)
Prin dovezi logice ipoteze cu structura distinge experimente paralele și liniare.
În analiza liniară a experimentului supus aceluiași grup și care controlul (în starea sa inițială) și experimental (în stare după experiment).
Într-un experiment paralel, două grupuri implicate simultan: controlul și experimental. Structura lor trebuie să fie aceeași pentru control și caracteristici neutre, în care caracteristicile din grupul de control a rămas constant, la fel ca în experimental - modificat. După experiment caracteristicile de control ale celor două grupuri sunt comparate. Apoi, trage concluzii cu privire la motivele și domeniul de aplicare al unei schimbări pozitive sau negative în obiectul studiului.
1. Definirea scopului experimentului.
2. Selectați obiectul (grupurile martor și experimentale).
3. Determinarea subiectului cercetării.
4. Selectați controlul, semnele factoriale și neutre.
5. Determinarea condițiilor experimentale și stabilirea grupului experimental.
6. Definirea obiectivelor.
7. Alegerea metodelor de control al fluxului experimentului.
8. Determinarea metodelor pentru a verifica eficacitatea experimentului.
Testarea ipotezelor în acest caz a fost efectuată prin determinarea densității de ocupare a motorului.
În concluzie, practica actuală arată că studiile experimentale sunt o metodă sigură de colectare a datelor și de analiză științifică.